Prin dubla alegere de la 24 ianuarie a principelui Cuza, anul 1859 a rămas în istorie ca prima etapă a formării Statului modern român. Evenimentul respectiv este aniversat şi în prezent de la cel mai simplu cetăţean până la mai marii statului.
Astăzi momentul cheie al manifestaţiei de la 24 ianuarie îl reprezintă hora, care a devenit în timp elementul simbol unde „cei cu inima română”, indiferent: de vârstă, funcţie, pregătire profesională, religie, orientare politică intră rememorând clipele minunate trăite de înaintaşii noştri, în acea zi. O tradiţie transmisă din generaţie în generaţie indiferent de regimul politic aflat la conducerea poporului român.
Prima sărbătorire a acesteia a constat într-o manifestare spontană la care semnalul a fost dat chiar „în seara zilei de 24 Genuarie cându (1859) s’a dusu populaţia pe Dealu Mitropoliei…….cu lampioane şi focuri”. Actul din acea zi s-a datorat mobilizării maselor orăşeneşti şi ţărăneşti, puse în mişcare de „..membrii aripii radicale ai partidei naţionale în frunte cu C. A. Rosetti, Cezar Bolliac, D. Bolintineanu…”, care au agitat „mahalalele şi au scos din ateliere şi prăvălii pe meşteşugari şi negustori, chemându-i în Dealul Mitropoliei şi pe câmpia Filaretului să manifesteze pentru unire”. O participare masivă la manifestaţie au avut-o meseriaşii şi negustorii, veniţi în număr mare.
Acest mod de a sărbători se va repeta devenind element distinctiv al viitoarelor zile de 24 ianuarie, când autorităţile au încercat recrearea momentului unic din 1859. Oficialii s-au manifestat cu întârziere de o zi faţă de populaţie, care a simţit din primul moment importanţa dublei alegeri: atât pe plan intern cât şi pentru afirmarea naţiei pe scena politică europeană prin politica „faptului împlinit” şi au venit prin manifestaţiile lor publice de bucurie să sprijine: fizic şi moral actul politic înfăptuit.
Primirea „noului ales de către bucureşteni, la 8/20 februarie, într-o duminică după-masă”, a luat caracterul unei manifestaţii extraordinare cum nu se mai văzuse niciodată. Tot poporul îl aştepta; se înşirase de o parte şi de alta a drumului cu 15 kilometri înainte de intrarea în oraş. În sunetele muzicii, ale clopotelor tuturor bisericilor şi în strigătele entuziaste şi necontenite ale mulţimii, astfel a străbătut Cuza oraşul pînă la Mitropolie, unde a depus jurământul legiuit.
Actul de alegere si jurământul depus de Alexandru Ioan Cuza după alegerea sa ca domn al Moldovei și Firman al Înaltei Porţi
Comportamentul participanţilor indică faptul că principele era perceput de contemporani, ca fiind persoana capabilă să reformeze din temelii societatea românească. Pe balconul central al „Teatrului Mare era un tablou al domnitorului, înconjurat de imaginile personificate de Justiţie, Abundenţei şi Gloriei….iar populaţia scandează Principele! Principele!”
Actul istoric al Unirii a fost privit ca o mare victorie a neamului. Simbolic autorităţile au construit „un arc de triumf […] ridicat la intrarea în oraş; altele jalonau parcursul din loc în loc”. I-au făcut domnului Unirii o primire aşa cum numai soldaţilor li se cuvenea în urma unor mari victorii ca semn al recunoştinţei, faţă de un cetăţean al „cetăţii”.
Observăm din descrieri, un tablou complet al zilei plin de pitoresc caracterizat şi prin dorinţa tuturor: de a participa, de a vedea tot şi de a simţi fiecare clipă trăind momentul, bucuria de a fi contemporani cu domnul Alexandru Ioan Cuza şi măreaţa realizare.
Sursa: Iulia Cristina BULACU: Sărbătorirea zilei de 24 ianuarie la Bucureşti în epoca lui Cuza Vodă, în Studii și articole de istorie, LXXIV, București, 2009, pp. 146-152
